Uneori trec pe lângă locuri care-mi plac atât de tare, încât îmi doresc să intru să descopăr ce ce află acolo. Astăzi mi s-a întâmplat cu o cafenea. Eram grăbită, trebuia să ajung într-un anumit loc, la o anumită oră. Și totuși, acea muzică și frântura de imagine pe care am zărit-o pe fereastră m-a făcut să-mi doresc să să întorc cândva acolo. Și nu a durat mult…
La întoarcere am luat-o pe același drum ca să nu mă pierd:)) (Prietenii știu de ce). Am trecut din nou și am simțit aceeași vibrație pozitivă, am dat de aceeași muzică jazz și de un aer retro. Mi-am spus că este timpul să beau o cafea acolo. Dar ce să vezi, nu aveau cafea deloc, se terminase. Hm, dacă nu e cafea atunci să fie rom și cola: Cuba libre:)) în toiul zilei.
Am rămas profund împresionată și m-am bucurat să găsesc încă un loc de suflet în Constanța. Era așa cum îmi place mie, un spațiu care m-a făcut să rezonez imediat. Având tablouri, obiecte de artă, lumânări, instrumente muzicale, interiorul cafenelei mi-a transmis o emoție puternică.
M-am gândit de ce este goală o cafenea atât de faină? Și mi-am răspuns singură ulterior:
- Pentru că m-am dus ziua, probabil seara e plină;
- Pentru că toate locurile superbe au nevoie de timp spre a fi descoperite;
- Pentru că am fost într-o zi de marți;
- Pentru că nu se află pe lângă o universitate. Cred că un astfel de spațiu e înțeles și îndrăgit altfel de către studenți.
Și totuși în capul meu #Arterria trebuia să miroasă a cafea de la intrare. Doar aceasta i-a lipsit: Mirosul de cafea proaspăt măcinată. Știi ce zic, nu? Dar e doar o percepție despre cum ar fi trebuit să fie ca să-mi placă la nebunie. Oricum îmi place mult.
Lasă un răspuns