In societatile primitive, fiecare isi aplica dreptatea de unul singur si dupa cum il taie capul. Desi, chiar si acolo, exista niste autoritati – un vraci, un sef de trib – care impart turta dreptatii. In societatile asa-zis avansate, sistemul este si mai complex : avem un intreg esafodaj legislativ, o structura complexa de parghii intre indivizi si institutii, totul pentru echilibru. Si mai avem legea talionului. Acum cateva zile, un baiat de 16 ani suspectat de furt a fost rapit, batut de 12 persoane si lasat intr-un carucior de hipermarket. Vedeti in care dintre cele doua tipuri de oranduiri se incadreaza evenimentul.
Intamplator, baiatul era roman de etnie roma, iar povestea s-a petrecut in Franta.
Reactiile, iar aici nu ma refer la cele oficiale, au pendulat intre cele doua extreme: obrazul pe care aproape il auzi plesnind de rusine al celor care-si scot caciula in fata oricarui chip rasarit la vest de noi si tupeul nationalist. Dar despre asta am mai vorbit. Despre neputinta de a sta verticali.
Oricum am da-o, suntem ori in patru labe si ne cerem scuze si pentru aerul pe care-l respiram, ori ne ridicam pe varfuri simtind cum ne creste-n Bucuresti un urias buric al lumii si levitand deasupra celorlalte popoare, clar inferioare noua, care vor sa ne impuna legi si principii bizare, din invidie, nu de altceva. Au fost, asadar, pe de o parte, cei care incercau sa gaseasca justificari celor 12, sustinand ca probabil le-a « ajuns cutitul la os » francezilor, ca romii sunt oricum o categorie neintegrabila, salbatica, o categorie care refuza cinstea, onoarea, munca, precum respinge sistemul imunitar corpii straini, ca nu respecta proprietatea altora, iar aceia n-au facut decat sa si-o apere etc, iar, pe de alta, cei care intorc agresiunii francezilor altele reprosuri legate de esecul UE, obositoare si redundante cautari de paie in ochii altora.
Peste toate astea, extrem de previzibile, de altfel, pentru oricine priveste cu minim de atentie intalnirile dintre noi si occidentali, modul de reactie la diverse provocari, a rasarit un spectru periculos. Al celor care spuneau «bine i-au facut. Si-o merita.». Cu completarile de rigoare «singurul tigan bun e ala mort», « pacat ca n-a apucat Antonescu sa-si termine treaba» etc. In acelasi timp insa respectivii nu uita sa se prezinte drept fapturi civilizate, cu respect pentru lege si ordine, nu ca aia. Ca doar din acest motiv dispretuiesc si blameaza atata rata de infractionalitate din randul etniei rome. Si cu civilizatia pe buze, aplauda dreptatea pe care ti-o faci singur, in deplin dispret fata de sistemul legislativ al caror partizani se dau. Nicicum nu sesizeaza fractura logica.
Iti vor povesti in schimb cat de brutali, de salbatici sunt ei, romii. Cat de putin respect au pentru lege. Cum s-au nascut defecti. Cum nu le pasa de semenii lor. Cum au fost ei insisi buzunariti, agresati. Ei sau rudele lor. Cum de mici sunt rai, hoti, stricati pana in maduva oaselor. Nici copiii nu-s inocenti. Fiecare are o patanie de relatat.
Iar peste doua zile, se vor duce la ultimul film despre nazisti aparut. Si se vor soca inca o data de cat de inumani pot deveni oamenii. Se vor mira de orbirea germanilor de rand, vor deplange soarta celor din lagare si se vor simti in siguranta, la adapost de extremism, xenofobie, rasism, antisemitism. Nu vor reusi sa-si explice cum pot fi oamenii spalati pe creier, cum pot ajunge societati intregi sa-si gaseasca tapi ispasitori intr-o etnie. Vai, vai, isi vor spune! Vor auzi apoi de ultimul adolescent batut de niste golani. Cum e posibil, bietul copil, asa brutalitate! Peste inca vreo saptamana, la o discutie, la o cafea, daca te vei intreba ce s-a mai auzit de cazul lui Darius, daca au fost prinsi agresorii, vor pufni dispretuitor. Da-l dracu de cioara! Antonescu stia el ce stia…
Lasă un răspuns