Am ajuns la psihologie cognitivă și am citit descrierea acestei cărți și totodată conceptul de „comunicare empatică.” Și m-a prins. În acel moment s-a născut dorința de a avea acces la această carte oricând doresc. Așa că mi-am făcut drum până la librărie „Să văd dacă o au” doar:)) Și aici s-a produs un fenomen pe care nu-l înțeleg și intră în funcțiune de fiecare dată când mă găsesc în fața produselor de machiaj și a cărților.
(O pasiune superficială și una constructivă, o contradicție în personalitatea mea). În acel moment mi-au venit o serie de argumente care nu țin nicidecum de rațional, am luat cartea și m-am dus să o plătesc. Voiam să știu care e treaba cu ea. Și am avut dreptate. E senzațională…
Așadar, conceptul s-a născut o dată cu mine în anul 1992 și a evoluat de la câteva reguli la 12 pași. Folosindu-l vei ajunge să observi următorul fenomen: „Creierul tău începe să se alinieze cu cel al partenerului de conversație” – se va crea o „consonanță neurală”.
Am făcut un colaj de fraze pe care le-am considerat esențiale și de care mi-ar plăcea să-mi amintesc oricând cu ajutorul acestui text:
- „Persoanele fericite muncesc mai mult. Sunt, de asemenea, mai pline de imaginație, mai creative și productive.”
- „Dar câtă informație poate prețioasa noastră minte reține în memoria de lucru? Cam patru „bucăți”(…)Această mică unitate de informație, conținută într- mică unitate de timp, este ceea ce folosim penreu a le comunica altora nevoile noastre (…)când vorbim, este bine să ne limităm, atunci când putem la a vorbi numai mult de 20 sau 30 de secunde. Chiar și o singură propoziție poate conține mai mult de patru „bucăți” de informație(…) Care e soluția? Concizie, urmată de ascultarea intensă a ceea ce spune cealaltă persoană pentru a te asigura că ea a înțeles principalele aspecte din ceea ce ai spus. Dacă a făcut-o, e grozav! Poți rosti o nouă propoziție. Dacă nu, de ce să treci mai departe? Dacă cealaltă persoană nu te-a înțeles, la ce bun?”
- „Atunci când ne putem limita în mod conștient vorbirea la 30 de secunde sau mai puțin, învățăm să ne selectăm cu mai mare atenție cuvintele. Acest proces are un semnificativ avantaj neurologic pentru că vorbirea irelevantă distruge tiparele de coerență neurală a creierului și, astfel, devine dificil pentru ascultător să înțeleagă ce se spune de fapt”.
- „Limitând timpul de vorbire, posibilitatea de a exprima furie a fost suprimată. Asta e atât de interesant la furie! Nu doar că-i dă unei persoane un fals sentiment de încredere în sine și dreptate dar, din punct de vedere neurologic, creează și mai multă furie.”
- „…Pentru rezolvarea conflictelor este esențială cooperarea, nu puterea. Când una dintre părți încearcă să-și impună sistemul de credințe și valori asupra alteia conflictele escaladează. Dacă o dispută este rezolvată prin coerciție, ambele părți se simt mai puțin mulțumite de rezultat”.
- „Dacă ești bun cu cei care nu sunt buni cu tine, le vei înmuia inimile și le vei calma mințile înfuriate”.
- „Bunătatea clădește cooperare, iar cooperarea duce la armonie și la o stare mentală sănătoasă.”
- „Zâmbetul ideal, așa cum a descoperit Leonardo da Vinci, este de fapt o jumătate de zâmbet, pentru că acesta crește impactul ochilor cu privire blândă. Un zâmbet cu dinții la vedere are efectul opus. De multe ori acesta implică faptul că persoana își ascunde furia sau teama. Anxietatea și iritabilitatea îți pot face fălcile să devină încleștate și, dacă încerci să zâmbești, poate părea forțat.”
Succes în a-ți crea viața ideală!
Lasă un răspuns