Întrebarea pe care mi-am pus-o azi dimineață este dacă s-a schimbat cu adevărat comunicarea o dată cu apariția rețelelor sociale și a faptului că ne petrecem din ce în ce mai mult timp pe telefoane?
Hai să dezbatem: Scenariu: Grup mic de prieteni iese la cafea. La final se plâng că au stat toți pe telefoane și nu mai „vorbesc ca înainte.”Ceva s-a schimbat. Au început să posteze poze cu ei, locația, cafeaua:)) Stop: Cum e asta diferit de faptul că înainte ar fi ieșit la o „bârfă” cu alți oameni să vorbească despre „ieșeală”, despre cafea sau despre persoanele care au ieșit?
Cum ar putea să arate o discuție între ei: „Am fost în vacanță la Brașov”, „Ah, dar știu pentru că ai postat” „Am fost cu Mihai și Andra” „Da, păi erau și ei etichetați”, „Mi-am luat de acolo o rochie nouă” „E cea din poza de ieri?”. Multe dintre informațiile banale pe care le discutam înainte, acele small talk-uri s-au mutat în social media și deja le știm din conținutul postat de prieteni.
Informațiile cu adevărat profunde și care ne mișcă se spun tot între prieteni, tot față în față sau la telefon, în medii de unde ne putem sustrage informații din limbajul nonverbal, gesturi, tonalitate, etc. Și acestea sunt împărtășite de obicei cu o persoană sau cu mai multe, dar pe rând.
Citeam într-o carte că oamenii sunt mai productivi atunci când lucrează în medii cu puțini oameni. Cel mult 150. De ce? Ei bine, dacă sunt mai mulți nu au timp să vorbească despre ei, să se pună la punct cu viețile acestora, adică pe românește „nu au timp să-i bârfească pe toți.”:))
Ne supărăm că avem mulți prieteni, dar nu reacționează toți la postări. E normal datorită faptului că postările noastre sunt targhetate, nu ajung la toți, efectiv nu le văd și fiind prea mulți, chiar dacă le vedem, ne axăm pe cei pe care-i considerăm interesanți. Pe contraste: Cei care se aseamănă foarte mult cu noi sau cei care se deosebesc foarte tare. Ambele categorii ne intrigă. Cred că și aici se aplică regula: „Nu mai mulți de 150”:)).
Sunt oamenii „băgați în telefoane”? Sunt, dar nu e un fenomen nou. Îmi amintesc de bunicul meu citind ziarul. Doar că nu citea ziarul, era absorbit. Putea să se întâmple orice în jurul lui, el era cu capul în ziar:)) Ne place să fim informați, amuzați, intrigați de ceva. Tot ca să avem despre ce comunica.
„Oamenii nu mai comunică”. Oamenii sunt asaltați de informații și comunică într-un alt fel. Prin fotografii, postări, comentarii pe site-uri, ziare online unde se ceartă cu cei care nu au aceeași opinie și dau like-uri altor comentarii care coincid cu opinia lor. Ce s-a schimbat? Nu prea multe. Poate doar faptul că în spatele avatarului anumite persoane au mai mult curaj. Au pierdut un element: Nu mai au limbajul non verbal. Nu mai știu când să se oprească, nu știu când au exagerat, nu știu când au supărat pe cineva sau au creat o emoție puternică.
Voi ce credeți despre acest subiect?
Lasă un răspuns