În evul mediu, femeia era văzută drept principala sursă a păcatului. Era considerată o ființă inferioară bărbaților, iar fetele erau crescute pentru a se mărita. Căsătoria nu era alegerea femeii, ea trebuia să se supună dorințelor tatălui și soțului.
În secolul al XVIII-lea, doar femeile de viță nobilă aveau dreptul la educație. Chiar dacă societatea a acceptat educarea fetelor provenite din familiile burgheze, sfera politică și afacerile au rămas rezervate bărbaților. Altfel spus, nu le era permis femeilor să aibă o carieră. Fetele din familiile modeste nu au avut însă dreptul să studieze, principala lor ocupație fiind nașterea și îngrijirea copiilor.
Jean Jacques Rousseau, filosoful controversat al Iluminismului, devine unul dintre stâlpii pedagogiei universale. În lucrarea lui numită „Emil sau despre educație”, acordă o deosebită atenţie educaţiei băieţilor. În cartea lui găsim însă, și câteva aspecte despre educația fetelor. Rousseau recunoaște importanţa mamei în creşterea şi educarea copiilor, dar totuşi încurajează instruirea fetelor spre a fi în totalitate subordonate şi dependente de bărbaţii lor.
Antropologia secolului al XIX-lea s-a lăsat profund influențată de tehnica măsurătorilor craniene, de frenologia lui Franz Joseph Gall. Conform acestor ”descoperiri”, care au la bază materialismul darwinist, antropologii evoluționiști au susținut că nord-europenii ar fi mai sus pe scara evoluției decât celelalte popoare, deoarece au un craniu mai mare decât semenii lor. Explicația științifică a secolului al XIX-lea privind craniul mai mic al femeilor de orice rasă era că sexul frumos stă pe o treaptă inferioară de evoluţie, iar sistemul nervos feminin este mai puţin dezvoltat, din cauza durerilor naşterii, a muncii fizice și a rutinei, activități care nu necesitau calităţi intelectuale.
James Hunt, de exemplu, a susținut că, creierul populației negre şi cel al femeilor seamănă mai mult cu cel al maimuţelor, decât cu creierul bărbaţilor europeni. Bischoff a crezut că dezvoltarea cognitivă a femeii s-a oprit la o vârstă fragedă. Kormiloff și Melassez au demonstrat că sângele femeilor a avut mai puține celule rosii, mai puțină hemoglobină și mai multă apă, decât sângele bărbaților. În anul 1977, un cercetător danez din Copenhaga, Bente Pakkenberg, a demonstrat că, în medie, un bărbat are cu circa 4 miliarde mai multe celule nervoase decât o femeie.
De-a lungul secolelor, în repetate rânduri a fost demonstrat ”științific” că noi, femeile, le suntem inferioare bărbaților, pentru că avem craniul mai mic, avem celule roșii mai puține în sânge, suntem mai puțin inteligente, din cauza faptului că mamele noastre au suferit când ne-au născut și am fost supuse muncilor casnice. Conform acestor teorii, suntem încurajate să ne supunem bărbaților, pentru că ei știu mai bine cum să aibă grijă de noi. Femeile care s-au abătut de la acest tipar au fost etichetate de societate. George Sand, de exemplu, la începutul anilor 1800 era ironizată și ridiculizată pentru faptul că purta haine bărbătești.
E bine de știut că, nici în anul 1914 nu era voie ca o femeie să se afișeze public în costum bărbătesc, fără autorizaţia specială a prefectului de poliţie. Maria Montessori este prima femeie care a devenit medic în Italia. Determinarea sa a ajutat-o să învingă opoziţia tatălui său, refuzul iniţial al şcolii de medicină – o şcoală rezervată bărbaţilor – de a o înscrie și prejudecăţile colegilor. Aceste femei cu cariere remarcabile au dovedit societății că Rousseau, Hunt, Gall și ceilalți greșesc când spun despre femei că sunt inferioare bărbatului.
Schimbarea acestei mentalități a avut loc după primul război mondial. Femeile au început să lucreze în fabricile de muniţie, pe şantiere navale sau ca infirmiere. Au dovedit că pot. De asemenea, vestimentaţia femeilor s-a schimbat esenţial, la fel şi coafura. În loc de buclele lungi, cele mai multe femei preferau tunsoarea băiețească și au început să poarte haine mai lejere şi mai comode.
În secolul XX, tinerele au deja dreptul să fie educate fără a fi etichetate și marginalizate. Sunt încurajate să facă tot ceea ce mamele sau bunicile lor nu au putut realiza, decât în mică parte. Emanciparea femeii a contribuit la îmbunătățirea calității vieții familiale, la creșterea economică și la sporirea forței de muncă. Astăzi, femeile din Europa au drepturi egale în toate sferele vieții: dreptul la vot, la carieră și dreptul de a se implica în viața politică.
Femeia de astăzi are voie să aibă carieră, poate să se îmbrace cum își dorește, dar rămâne în continuare etichetată dacă nu este o soție și o mamă bună sau dacă nu are un loc de muncă. Noi femeile trebuie să fim niște eroine, veșnic frumoase și îngrijite. Suntem apreciate dacă avem un salariu bun, vorbim puțin și suntem educate, dacă gătim ca niște bucătărese adevărate și dacă ne ocupăm temeinic de educația copiilor noștri.
Lasă un răspuns