Mama, fiinta ce ne poarta in pantece, ce ne da viata, ne vegheaza noptile si pasii. Ne creste cu devotament si incearca din rasputeri sa ne ghideze pe cel mai bun drum in viata. „Mama” este primul cuvant pe care il rosteste un copil, un cuvant ce ne inspira dragoste neconditionata, caldura, ocrotire. Este cuvantul care ne aduce in fata ochilor, parca aievea, chipul femeii ce ne-a fost alaturi o viata intreaga, traind parca numai pentru noi si pentru a transforma intreaga noastra existenta intr-o reusita in lupta cu viata.
Orice fiu sau fiica, pe lumea asta, vede in mama o putere mareata, un prieten la nevoie, un ajutor constant. Ne obisnuim cu ea, cantecele, povestile si jocurile din vremea copilariei sunt insa mai tarziu inlocuite, de cele mai multe ori, de discutii interminabile ce conduc incet, dar sigur catre contradictii sau certuri. Ne intrebam cum de este posibil asa ceva. Insa, odata cu trecerea anilor, atunci cand copilasul se maturizeaza si devine deja adolescent sau adolescenta, se instaleaza marea propastie intre generatii.
Oricat de perfecta a fost relatia noastra cu mama pana in acel moment, lucrurile se vor schimba simtitor. Fiecare isi va dori altceva. Fiica incepe sa se razvrateasca, sa devina oarecum rebela. Va dori independenta, va avea senzatia ca s-a maturizat indeajuns si stie ce are de facut. Aici intervine mama, cu atitudinea ei grijulie, insa si autoritara. Cea de a doua caracteristica este, intr-o oarecare masura, de inteles. Insa, de cele mai multe ori, tinerii nu constientizeaza ca parintii fac acest gest pentru a fi siguri ca odraslele lor nu o apuca pe o cale gresita. Cel mai rau lucru este ca mama sa pice in postura de Bau-Bau. Comportamentul ei nu ii va aduce nici satisfactii mai mari si nici respectul cuvenit. Autoritatea impusa nu va conduce decat la minciuni si la o stare tensionata in relatia mama-fiica.
O mare problema in aceasta relatie este aceea cand fiica are anumite asteptari de la mama sau o roaga ceva, iar aceasta o refuza. Orice copil reactioneaza, in felul sau, intr-un mod evaziv. Intr-o masura mai mica sau mai mare, foarte rar vezi fii sau fiice care sa nu se razvrateasca. Desi poate ca pare imposibil, insa multi parinti sunt in sinea lor egoisti fara sa isi dea seama. Ei se ascund mereu in spatele personajului ocrotitor, insa nu realizeaza ca fiul sau fiica se simt ca la inchisoare. De foarte multe ori, mamele interzic copiilor un anume lucru pentru a-i tine departe de primejdii. Insa adevaratul motiv este faptul ca, in felul acesta, mama isi protejeaza propria neliniste.
Prima teama a parintilor, in special in timpul adolescentei, este anturajul. Foarte multi tineri sunt usor de influentat din acest punct de vedere si astfel ajung sa comita tot felul de delincvente. Cu trecerea timpului, cam dupa varsta de 18 ani, desi spiritele se calmeaza, urmeaza o noua etapa. Mamele devin dintr-o data total nemultumite de performantele fiicelor. Acestea nu sunt impacate cu faptul ca fiica lor urmeaza o facultate pe care ele nu o considera de viitor. Insa cele mai mari reprosuri vin atunci cand iubita lor odrasla are o relatie cu un baiat. In mare parte, mamele sunt destul de exigente, dorindu-si pentru fiicele lor un barbat care sa indeplineasca anumite conditii.
Conditiile cu pricina nu sunt deloc de neglijat. Orice mama isi doreste, in prima faza, ca iubitul fiicei sa fie aratos si sa provina dintr-o familie buna. Apoi, in secunda doi, gandul le zboara la functia acestuia si la studii. Bineinteles, nu ca ar fi prea important ce facultate a absolvit, insa cu totii stim ca studiile te ajuta intr-o situatie fericita sa ocupi o functie superioara in cadrul unui loc de munca. Insa, daca acesta din start vorbeste despre performantele lui profesionale si despre faptul ca este director, scoala nici nu mai intra in calcul. La urma urmei, ce mai conteaza cum a ajuns acolo? Conteaza ca a ajuns!
Pe mame, nu-i usor sa le multumesti. Au un mod incredibil de enervant si de sarcastic in a-ti povesti despre reusitele copiilor prietenelor sau cunostintelor sau rudelor. Si o fac intr-un asa fel incat poti sa juri ca oricine e mai bun decat tine. Mamele uita, de cele mai multe ori, sa se intoarca in timp si sa-si reaminteasca. Ba, mai mult, mereu le auzim spunand ca ele nu au fost ca noi, ca vremurile s-au schimbat, noi suntem mult mai rebele si lista ar putea continua. Singurul mod de a ne intelege, este acela de a face un compromis, de ambele parti. Mama ar trebui sa devina mai toleranta si mai intelegatoare, iar fiica mai apropiata si mai ascultatoare fata de aceasta. In orice relatie de succes, este nevoie de comunicare.
Mamele sunt primele fiinte care ne vor binele in viata. Din pacate, de cele mai multe ori, acestea nu stiu sa traga o linie, intre a-ti da un sfat si a se impune. Ele o pun tot timpul pe seama faptului ca poate noi, fiicele, din prea multa lipsa de experienta, nu stim ce este bine si ce este rau. Continua sa ne trateze ca pe niste copii. De cate ori nu ati auzit din gura lor fraza: „Lasa ca stiu eu ce e mai bine pentru tine.”?
Ca un paradox, se spune ca fiilor carora li se da cea mai mare libertate ajung sa discearna perfect intre ce e bine si ce e rau. Acestia vor avea tot timpul fata de mamele lor un respect si o admiratie aparte. Contrar, cei ce sunt excesiv de tinuti in frau ajung sa comita foarte multe lucruri rele, atat altora, si cat si lor insisi.
Se pare ca mamele din lumea intreaga au un stil anume, inconfundabil pe care nu il poti schimba, oricat de mult te-ai stradui. Eventual, il poti intr-o oarecare masura modela, insa schimba nici gand.
Se spune ca mama iti este cel mai bun prieten, chiar daca tu nu recunosti sau nu accepti. Se pare ca aceasta afirmatie este real,a insa numai pana la un punct. Ar fi ideal ca mama, persoana care ne-a dat viata, sa fie cea mai apropiata persoana din viata noastra. Desi mai exista si exceptii, de cele mai multe ori, mamele nici macar nu isi cunosc fiicele cu adevarat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca acestea nu comunica intre ele decat chestiuni banale.
Este un lucru trist, insa in aceasta poveste exista de cele mai multe ori doi vinovati, daca ii putem numi asa. Mama, pe de o parte, pentru ca nu poate intelege si nu poate accepta ca vremurile s-au schimbat, iar fiica are acum propria personalitate si isi urmeaza drumul ei in viata. De cealalta parte a baricadei, este insa tanara rece ce nu o accepta pe mama in viata ei si care are senzatia ce stie totul. Existand o neconcordanta in idei, acestea nu vor ajunge niciodata la un numitor comun.
Foarte multe fete refuza sa vorbeasca cu mamele lor despre problemele pe care le au tocmai din cauza reprosurilor pe care acestea le fac. Ele considera ca este o risipa de timp atata vreme cat acestea nu le inteleg si, prin urmare, nu le pot ajuta. Ba mai mult, unele tinere se ascund teribil ca mamele sa nu le descifreze secretele. Ar urma o intreaga morala in care mama ar pleda ca victima si in care ar dramatiza situatia groaznic. Se stie doar ca mamele au talentul innascut de a face o tragedie din orice.
Asadar, sunt mamele cele mai bune prietene sau nu? In conditiile in care exista secrete si ascunzisuri, as inclina sa fac o modificare. Noi poate ca suntem cele mai bune prietene ale fiintelor dragi ce ne-au dat viata, insa asta nu inseamna ca si ele sunt cele mai bune prietene ale noastre.
Lasă un răspuns