Voi vorbi despre acele seriale care m-au făcut să rămân în fața ecranului ore, zile și nopți doar pentru a afla ce se întâmplă mai departe.
În timp ce-mi repetam că nu îmi voi permite să fiu ca ceilalți oameni din jurul meu ce erau pasionați de seriale, am început să mă uit la Fetele Gilmore. Dacă nu eram dependentă de cafea încă sunt aproape convinsă că atunci am devenit. N-am putut să mă uit la toate sezoanele, întrucât scenariul a devenit previzibil și m-am plictisit.
Tot în acea perioadă am descoperit Gossip Girl pe care l-am urmărit de-a lungul anilor până la final. La început mi-a influențat stilul de scris. Era prima dată când am descoperit ce înseamnă comercial și cum pot aborda acest curent.
The OC a venit ca o încântare și o hrană pentru suflet. Atunci când am descoperit că acest serial are același producător ca și Gossip Girl nu numai că am observat similitudinile, dar mi-am spus că The Oc mi se pare mai profund, cu personaje mai studiate și stârnește mai multă emoție. Să mai menționez că am empatizat foarte tare cu Seth Cohen și că îmi place să revăd anumite secvențe oricând?
Pretty Little Liars m-a prins deoarece îmi doream foarte tare să aflu cine este A. A fost un proces lung și care într-un final m-a dezamăgit. Mi-a fi dorit mai multă creativitate pentru ultimul episod. Dar primele două sezoane chiar m-au ținut în suspans.
Breaking Bad mi-a fost recomandat de o colegă și la primele 3-4 episoade m-am plictisit teribil. Dar este un serial bun, foarte bun ce pune accentul pe transformarea în timp a personajelor. Câteva replici și secvențe din acest serial sunt de-a dreptul memorabile.
House MD a venit ca o revelație. L-am simpatizat pe House din prima clipă. Este întruchiparea rebelului, celui care nu dă doi bani pe reguli și cu toate acestea îți face treaba excelent. Bine, partea mai puțin grozavă a fost că m-a făcut să pierd niște cursuri la facultate pentru că mi se părea mai fain ce se întâmpla în serial decât în viața reală. Toți am făcut asta la un moment dat, cred.
Sherlock nu putea să lipsească din listă datorită fascinației mele pentru personajul lui Doyle, un detectiv pentru care tot ce contează este descoperirea adevărului prin colectarea de cât mai multe date. În plus, are o inteligență vie ce a inspirat numeroase producții cinematografice inclusiv Dr House are câteva referințe din acest personaj.
Dacă mă întrebați pe mine mi se par mai reușite filmele și serialele cu Sherlock Holmes decât cartea lui Doyle pe care am respins-o din toată ființa, mi s-a părut total neatractivă. Dar sunt subiectivă.
Lie to me era un curent în timpul în care mă uitam la el. Cunoșteam o mulțime de oameni ce căutau semne că ceilați spun minciuni bazându-se pe limbajul corporal. Fascinant, însă nu atunci când vrei să mai ai prieteni.
Mi-a plăcut mai mult The Carrie Diaries decât Sex and the City. Deși pentru a-l înțelege pe primul trebuie să-l vezi pe al doilea dacă nu cumva vrei să te întrebi cine este Carrie. Am empatizat cu acea Carrie mai tânără care abia începe să scrie pentru o revistă. Este posibil ca timpul să fii concis cu cine eram eu în acel moment. Nu vom afla niciodată.
Merlin mi-a dat lumea peste cap rău de tot. L-am revăzut de curând și la fel ca prima dată m-a ținut trează până la ore în care în mod natural aș fi dormit. Mi-au plăcut mai multe elemente: Cadrul în care se petrece acțiunea, împletirea adevărului cu fantasticul, conturarea personajelor și oglindirea unor virtuți de mult timp uitate.
Bineînțeles că mi-a plăcut Colin Morgan, încă îmi place:)) mai mult decât Adam Brody din OC. Și nu cred că e vorba doar de o atracție fizică, actorul îmi transmite o sensibilitate și o dăruire ce trece parcă prin ecrane. E acea sclipire pe care o vezi la oamenii pasionați de ceea ce fac.
Jessica Jones, Daredevil și The Defenders au ceva în comun. Sunt produse de Marvel Studios. Iar eu am o fascinație pentru Marvel. La ea ca și personaj nu am găsit nimic spectaculos, însă am îndrăgit să urmăresc evoluția personajului negativ a cărui joc actoricesc este superb.
La 13 reasons why m-am uitat datorită reclamei intense de pe Facebook. Primul sezon a fost pe gustul meu, cel de-al doilea mi s-a părut ușor tras de păr. Dar cu acest serial am devenit interesată de producțiile Netflix, ca de exemplu Elita.
Nu știu dacă este datorită interesului meu crescut în ultima perioadă spre cultura spaniolă sau pentru că îl găsesc un pic diferit de ceea ce am mai văzut, dar este demn de luat în seamă. Un pic agresivă, poate dramatică, această lume în care se petrece acțiunea merită descoperită în cele opt episoade.
Vouă ce serial v-a dat lumea peste cap?
Lasă un răspuns