Adevăratul tu așteaptă în umbră, singur, fără lumină, fără hrană, dar cu speranța că într-o zi îți vei da seama cât de important este să fii real pentru tine. Nu are nevoie de foarte multe, oricât de mult te-ai îndepărta de la adevărata ta ființă ea nu pleacă, te așteaptă cu vise grandioase și multe planuri pentru tine.
Știe ce-ți place, știe ce te face să vibrezi, dar te lasă în pace să experimentezi, să te lovești de toți pereții și știe că în acel moment te vei întoarce și îți vei hrăni adevăratul tu. Nu trebuie să gândești planuri colosale, nu trebuie să depui vreun efort magnific, ci trebuie să faci acele lucruri care te fac cu adevărat fericit. Atunci se va face lumină în cameră. În acel moment acea strălucire va pătrunde cu toată suflarea din interior spre exterior și totul va fi în armonie.
Și chiar dacă de multe ori te abați de la drumul tău, adevăratul tu te va aștepta să te lumineze din nou și din nou până ce vei rămâne doar cu sclipirea și orice este exterior adevăratului tu se va dizolva.
Lasă un răspuns